Proiectul INTER

Aderarea României la Uniunea Europeană este înainte de toate un act politic. Cu toate acestea, integrarea care îi urmează reprezintă un proces care nu se reduce la dimensiunea politică şi nici la cea economică. Faptul că politicul sau economicul nu mai sunt suficienţi nu este valabil doar în cazul amplului şi dificilului proces de integrare comunitară a unei ţări precum România. Întreaga construcţie europeană se află azi, poate mai mult decât oricând, în situaţia de a apela la toate resursele capabile să îi asigure coerenţa interioară şi credibilitatea exterioară. Necesitatea articulării identitare într-o epocă a confuziilor, a globalizării subculturale, a manipulării resentimentelor şi a ignoranţei agresive readuce în actualitate chestiunea religioasă. În ciuda prognozelor de la mijlocul secolului trecut, omul religios nu a dispărut. Performanţele tehnice, standardul ridicat de viaţă şi noile tehnologii medicale nu au putut alunga nostalgiile arhetipale, căutările spirituale şi întrebările cruciale. Dimpotrivă. Persistenţa nedreptăţii, a dezechilibrului de resurse între persoane, ţări şi continente, războaiele şi catastrofele, dinamica financiară şi nesiguranţa locului de muncă, sclavagismul economic modern şi cinismul acţiunilor de la bursă, a căror valoare creşte direct proporţional cu numărul concediaţilor, toate acestea la un loc, alături de multe altele, scot şi mai mult în evidenţă că modernitatea nu este echivalentul fericirii şi nici omul modern radical altfel faţă de înaintaşii lui. După ce a sucit minţile multora şi a provocat distrugeri la scară planetară, mitul progresului, printre ale cărui scopuri era şi alungarea lui Dumnezeu din inima omului, este acum corectat drastic.

Credinţa religioasă se redescoperă ochiului atent drept singurul fir roşu în toate câte se petrec în acest eon al comunicării lipsite de comuniune. Ceea ce nici statele şi nici ideologiile nu pot, adică mijlocirea sentimentului comunitar a valorii irepetabile a fiecăruia în parte şi a tuturor la un loc, reuşeşte, azi ca şi ieri, credinţa. Or, tocmai ea este invocată sau, după caz, acuzată în momentele actuale de criză. În ciuda declaraţiilor atenuante ale liderilor politici, războiul anti-terorism are o evidentă şi complexă componentă religioasă. Prezenţa comunităţilor alogene în Europa este la rândul ei şi o problemă de înţelegere inter-religioasă şi inter-culturală. Întreg fenomenul migraţionist, al mişcărilor masive de populaţii dinspre sud spre nord şi dinstre est spre vest, nu poate fi pus corect în pagină fără a ţine cont de implicaţiile religioase. În dezbaterile interne, europenii la rândul lor nu mai sunt convinşi toţi de necesitatea apelului la rădăcinile spirituale ale identităţii continentului, în deschiderea unui document precum Tratatul de instituire a Constituţiei pentru Uniunea Europenă. Nu în ultimul rând, argumentul religios este prezent în dezbaterile legate de limitele intervenţiei omului în mersul firesc al naturii, de la embrioni la poluare şi de la modificările genetice la moartea asistată. Altfel spus, credinţa se află azi în situaţia paradoxală specifică oricărui demers autentic: prezentă în conştiinţa publică şi activă în cetate, ea este în egală măsură contestată şi marginalizată. Aşa-zisa renaştere religioasă contemporană este acompaniată fidel de renaşterea prejudecăţilor şi a imaginarului negativ.

Înfiinţat în 2005, Institutul Român de Studii Inter-ortodoxe, Inter-confesionale şi Inter-religioase (INTER) este un posibil răspuns la acest kairos. Primul de acest fel din România post-comunistă, impulsionând direct şi indirect apariţia între timp a altor structuri similare, Institutul INTER este o iniţiativă academică şi civică, non-guvernamentală şi apolitică, având statutul juridic de asociaţie şi adunând la un loc laici şi clerici, teologi şi specialişti în alte domenii, români şi străini. Fondat la Cluj-Napoca, Institutul are câte un birou la Bucureşti, Sibiu, Craiova şi Chişinău. Scopul principal este de a încuraja, prin cercetare, schimburi de opinii şi dezbateri, articularea unei culturi a dialogului în cunoştinţă de cauză. Fără resurse consistente, sprijinit de entuziasmul fondatorilor, al colaboratorilor şi al puţinilor sponsori, Institutul îşi propune să exploateze însă libertatea sa şi să se implice mai ales în formarea propriu-zisă a unei noi generaţii de gânditori şi oameni ai cetăţii.

În cele două decenii care au trecut de la căderea comunismului, termeni precum „societatea civilă” şi „Biserica” s-au exclus cu vehemenţă. Dacă societatea civilă a fost redusă la câteva grupuri reactive şi critice, nemulţumite perpetuu şi incurabil recalcitrante, Biserica a fost redusă la ierarhie şi cler, adică la segmentul de vârf care, cu voie sau nu, riscă în mod real să se izoleze de bază. Este motivul pentru care, confruntaţi din ce în ce mai vizibil cu excesele unor imperative doar în aparenţă legitime, trebuie să redefinim urgent şi eficient raporturile, să redescoperim echilibrul autentic al responsabilităţilor. Concret, a venit vremea să afirmăm fără rezervă faptul că suntem parte a societăţii civile tocmai pentru că suntem mădulare ale Bisericii, adică ale acelui organism spiritual-comunitar care nu se încadrează în definiţia niciunei instituţii publice de stat. Institutul INTER doreşte, alături de alte iniţiative echivalente, să facă posibil acest pas către reluarea în serios de către creştinul de azi şi a cetăţeniei pământeşti, formă tranzitorie către cea duhovnicească.

Integrarea europeană a României este înţeleasă ca provocare şi obligaţie, ca posibilitate de poziţionare a discursului teologic românesc în contextul mai larg al dezbaterii religioase, culturale, politice şi sociale contemporane. Prin partenariate şi alte forme de colaborare cu instituţii academice şi ecleziale din întreaga Europă, Institutul INTER îşi propune să concretizeze, pe măsura forţelor sale, ceea ce până acum este formulat doar la nivel retoric: contribuţia ortodoxă la ieşirea din criză a omului european de azi. Sigur, acest lucru presupune cunoaşterea şi însuşirea cu discernământ a agendei europene actuale, dialogul fără complexe şi interese, seriozitate şi consecvenţă. Viziunea care stă la baza întregii activităţi a Institutului INTER este cea a unei Ortodoxii care nu se defineşte prin excludere, ci prin capacitatea includerii. În ciuda unor derapaje sau a persistenţei mentalităţii defensive, mesajul ortodox este cel al unei lumi spirituale lipsite de crispări, de excese şi simplificări. Pe scurt: o credinţă care fără să fie fundamentalistă, nu uită nici o clipă care îi sunt fundamentele.