În zilele de 15-16 iunie 2009 a avut loc la Academia din Volos pentru Studii Teologice (Grecia) întâlnirea organizatorică a Conferinţei internaţionale „Neo-Patristic Synthesis” or „Post-Patristic Theology”: Can Orthodox Theology be Contextual? Urmând să aibă loc la Volos în perioada 3-6 iunie 2010, Conferinţa este organizată de Academia din Volos pentru Studii Teologice (Grecia), Catedra de Studii Ortodoxe a Universităţii Fordham (New York), Catedra de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Münster (Germania) şi Institutul Român de Studii Inter-ortodoxe, Inter-confesionale şi Inter-religioase (Cluj). Reunind reprezentanţi de seamă ai teologiei ortodoxe actuale de pe trei continente, Conferinţa din 2010 îşi propune să interogheze critic şi constructiv ce a adus după sine mult-promiţătoarea „sinteză neo-patristică” proclamată de George Florovsky în primele decenii ale secolului trecut. Constatarea generică de la care pleacă iniţiatorii dezbaterii este că dorita renaştere a teologiei patristice nu a determinat asumarea unei caracteristici esenţiale a acesteia: contextualizarea mesajului Bisericii lui Hristos, adică punerea Evangheliei în dialog cu lumea de azi. Or, dacă Sfinţii Părinţi ai primelor veacuri au reuşit să convertească datele culturii antice, să apere dogmatic credinţa, explicitând-o, şi să o ilustreze liturgic, să dea teologiei creştine consistenţa unui sistem de viaţă şi de gândire deopotrivă, toate acestea s-au produs numai pentru că au ştiut să realizeze acel tip de inculturare sau contextualizare prin care ceea ce este imuabil se întâlneşte cu ceea ce, prin natura libertăţii de care se bucură, este în continuă mişcare. Din dialogul susţinut dintre Revelaţie şi Creaţie s-a născut tocmai acel „elenism creştin” pe care Florovsky îl vedea drep model peren al oricărei sinteze reuşite dintre Evanghelia Mântuitorul Hristos şi datele specifice ale unei ţări sau comunităţi trăind într-un timp dat. Conferinţa din 2010 va ajuta la eventuala identificare a modalităţilor prin care teologia ortodoxă a începutului de secol XXI va realiza puntea de comunicare dintre eternitate şi istorie. Concret, vor fi trecute în revistă datele biblice şi patristice ale unei teologii ortodoxe contextuale, contribuţia teologiei sociale, a filosofiei sau artei creştine la identificarea unui nou limbaj pentru vechi adevăruri.